din adâncuri dezgropate

     Două luni... S-au schimbat atât de multe...       În tot timpul acesta am reușit să trec peste disperarea inițială, am reușit să mă aduc pe linia de plutire, am reușit să îmi gestionez viața, m-am lămurit cu mine și cu greșelile mele, cu ce vreau de la mine, cu ce vreau de la ea, cu ce pot da și ce vreau să primesc.     Ca în orice pe lumea asta, există și o parte bună. Când ajungi să cazi în cea mai adâncă groapă posibilă ești la un pas să clachezi, să renunți la tot, să simți că trăiești degeaba, să simți la propriu că ți-e străină însăși viața... atunci când găsești puterea să te ridici, o faci ca un om total schimbat, un om mult mai puternic, mai conștient, mai responsabil, un om care are un singur posibil traseu: în sus.      Un singur lucru n-am reușit încă, să-mi ucid speranța. Speranța că vom fi suficient de maturi acum să ne putem pune la punct problemele odata pentru totdeauna, speranța că vom fi înțeles că orgoliul și jocurile vor fi înlocuite de o discuție scu

     Am venit de la Cluuuuuj :)!      A fost tare fain, am reîntâlnit orașul într-un weekend nu prea prietenos cu plimbările, a plouat și a fost destul de frig, bașca ceață serioasă, caracteristică de neconfundat, mai ales pe partea dinspre aeroport. Dar nu a contat deloc, eram decis să nu-mi strice plăcerea de a reveni și a revedea locuri și oameni. Am tras la o pensiune cunoscută mie de pe vremea când făceam naveta, nu foarte aproape de centru dar aproape de gară, linistită, curată, decentă la preț, mi-am lăsat rucsacul și am luat-o la picior, anunțasem în prealabil pe Călin și Lucian că sosesc și mi-ar plăcea să ne vedem.        Călin a fost vecinul meu cu care m-am împrietenit repede și care mă tot invita la Cluj (de tot :)), am fost la ei, m-au așteptat ca pe un pașă. Tare plăcut, am petrecut câteva ore povestind vrute și nevrute, am mâncat, m-am jucat cu copiii, super fun, mai ales că a mai avut un invitat, un alt Alex, mare pezevenghi, pe care-l cunoșteam și eu. Spre seară

 E noapte, adâncă, neagră ca smoala. În casă e cald, plăcut, miroase frumos de la plăcintele pe care le-a copt mai devreme amestecat cu mirosul ei inconfundabil. Îmi îngrop fața în părul ei, îl simt cum îmi mângâie obrajii, fruntea, nasul. E minunat. Sforăie încetișor, mă face să zâmbesc atunci când o aud. O pupăcesc pe gât și are efect... Se întoarce spre mine, doarme profund dar mă simte aproape și se adună toată în mine, se culcușește zâmbind liniștit la pieptul meu. Așa o pot vedea mai bine. E atât de frumoasă, atât de liniștită, atât de senină, îi urmăresc conturul feței cu ochii și nu mă pot abține să o sărut pe vârful nasului. Se aude ploaia căzând ritmic, liniștit, ca un căntec de leagăn care mă împinge și pe mine să adorm. Zâmbind. Liniștit.       Sunt la Cluj. Orașul care mi-a oferit cei mai frumoși ani din viață. Cei mai frumoși ani din viață înainte de a o cunoaște pe ea. Clujul a devenit pentru mine o amintire plăcută, fumoasă dar durerea despărțirii de oraș s-a pierd

       Facebook, cimitir al timpului și al minții, făuritor de lumi virtuale care nu-și mai au locul în viața mea. Capitol încheiat. Viața reală are prioritate și Facebook nu-mi aduce niciun fel de avantaj, din contră, îmi consuma timp prețios, timp pe care îl folosesc acum pentru mine. A citi o carte, a ieși mai mult, a-mi oferi mai mult timp pentru mine... lucruri mai importante, prin care să mă dezvolt ca un om mai bun.      Unde mai pui că acum chiar mă ține bateria telefonului :)))).      Buh bye! You won't be missed at all Facebook.

    Fiind joi și lună plină cu lipsă de somn, deși mă simt foarte obosit, am mai stat un pic de vorbă cu mine, am încercat să fac un instantaneu al situației și sentimentelor mele, a felului în care se mișcă lucrurile în viața mea, să-mi gândesc mai bine opțiunile în condițiile actuale. O analiză pe care o pot face mai relaxat acum, la aproape două luni de când ne-am despărțit, două luni de când...     Prima decizie am luat-o deja de ceva timp și ramâne aceeași, cu o mică adăugire. E decizia cea mai importantă și, fără dubii, cea dorită. Apoi... am de ales, rămân sau nu în București, continui la serviciu sau fac altceva, cumpăr casă aici sau investesc banii într-o afacere. Nu am decis nimic definitiv acum pentru că nu știu cum vor evolua lucrurile în privința care contează cel mai mult pentru mine. Am făcut  o selecție în ceea ce privește posibilitățile de a acționa și mi-am acordat un termen înainte de a lua o decizie definitivă. Mie, nimănui altcineva. Un termen nici prea scu

     Pentru că sunt căscat mi-am uitat prețiosul Chromecast la Câmpulung, adânc înfipt în portul HDMI al televizorului. De la sine înțeles că nu puteam sta prea mult fără :), Netflix fiind la putere! Și sub nicio formă nu aș fi stat să mă uit pe telefon :). Drept pentru care am cumparat un Chromecast 2, de la eMag, în ideea că dacă tot iau unul să cumpăr modelul curent.     După câteva zile de folosire pot să-mi dau cu părerea despre diferențele dintre ele la prima mână. 1. Aspectul: clar îmi place mai mult v1, e mai compact, mai mic și mai ușor de băgat prin bagaje; 2. V2 se poate conecta la rețelele de 5Ghz, lucru pe care V1 nu-l poate face. E o parte bună aici, lățimea de bandă a routerelor pe 5Ghz fiind mai mare, drept pentru care nu gâtuiește celelalte device-uri legate pe același router; 3. Viteza e ceva mai buna la V2, aș estima un 15-20% la încărcare. Decent, dar oricum V1 e suficent de rapid să nu fie deranjant; 4. Calitatea imaginii. Se vede diferență, e clar, în favoare